“Cand eram tanar, imparteam oamenii în greci si turci. Grecii erau buni, turcii erau rai. La maturitate n-am mai impartit oamenii decat în buni si rai. Acum, la batranete, spun doar atat: bietii oameni!…. Viata e o taina, omul e o bruta” – personajul Zorba Grecul în romanul cu acelasi nume al lui Nikos Kazantzakis.
Prima data despre decretel s-a scris în ’92 în revista “22″: “Inainte de a-l naste, maica-sa si-a întrerupt cateva sarcini. Cu un fus de lemn, dupa cum putea si cum o invatasera altele”. Insa, în ’68, nu scapa de comanda la nivel national de plozi a lui “Ceasca”, fiind ursit sa cunoasca, atat inainte, cat si dupa Revolutie o ”ocupatiune” a unei anumite parti a romanilor – delatiunea… inainte de ’89 se spunea ca raportul turnatorilor e de 1 la 4 persoane.
Necorespunzand cliseelor vremii, a dat din belsug de ”mancare” turnatorilor înca din liceu, alegandu-se cu exmatriculari de cateva zile, note mici la purtare, ori diverse alte pedepse.
În armata de la TR nu a prea beneficiat de permisii, devenind un client al ”bulaului”. De ce? Totul a început dupa ce a intrat în colimatorul CI-istului (ofiter de contrainformatii), deoarece jucase sah în aceeasi incapere cu alti colegi care practicau jocuri de noroc pe bani. A refuzat sa-i toarne, insa au facut-o altii.
A dat la o facultate tehnica sa scape de armata de un an si sase luni si a unui motiv fantezist, specificul sectiei avea legatura cu echipa favorita. Prima exmatriculare o inregistreaza in anul intai, din cauza unui resou (lucru interzis în camine), a unor scutiri pentru fotbal si a catorva escaladari in caminul de fete (ca pe usa nu te lasau). Lista ”sifoanelor” o curata cu antrenorul de fotbal de la selectionata institutului.
În anul doi erau lipite pe stalpii facultatii afise cu el ca în filmele cu banditi: “Tovarasul…, propus pentru exmatriculare din cauza dezinteresului la invatatura (asta era adevarat!) si a actelor de huliganism (de, sparsese un geam de la hidrant la o harjoneala cu un coleg!)”. O rezolva si pe aceasta, insa constata ca nu il reprezinta deloc ceea ce face.
Vine perioada de confuzie – revolutie, mineriade – participand activ la toate, cu o mica speranta de dreptate in suflet. In consecinta, devine liderul actiunilor studentesti antiturnatori: pichete la usa facultatii in care se selectau profesorii lingai, organizarea de mitinguri în urma carora se va demite intai decanul, apoi rectorul. Refuza oferta de inabusire a primului miting facuta de decanul din cauza caruia fusese exmatriculat de doua ori, nestiind ca va plati din plin pentru asta pana la terminarea facultatii (bine, chiar daca ar fi stiut, tot ar fi refuzat-o!).
Continuarea, aici