Tema ce are ca subiect "Trebuie să fie sportivul un etalon de
moralitate!?" a suscitat de-a lungul timpului numeroase discuţii,
nestabilindu-se un răspuns exact la această întrebare. Benjamin
Heisenberg, regizorul filmului "Spărgătorul", realizat după
povestea unui atlet austriac, Johann Kastenberger, sugerează că
există similitudini între alergare şi infracţiune.
"Victoria este desigur importantă, dar cred că aceasta nu e satisfacţia supremă. Cred că cel mai important e chiar faptul de a alerga, de a merge înainte. Maratoanele reprezintă o modalitate de a acoperi distanţe lungi exclusiv prin forţe proprii. Regularitatea şi cadenţa alergării sunt fascinante, în acest caz". Heisenberg consideră că spargerea unei bănci poate fi interpretată şi ca o modalitate de a depăşi barierele impuse de societate, de a merge până la capăt, la fel ca într-o cursă de alergare. "Pe de altă parte, jefuirea unei bănci este tot o formă de a merge până la capăt, de a depăşi limitele, cele stabilite de societate în acest caz. Solitudinea spărgătorilor - care este specifică şi maratoniştilor - presupune atât eliberare, cât şi o formă de exil. În tot ce a făcut el, a dat dovadă de o linişte şi o meticulozitate specifice budiştilor. Combinaţia aceasta este pozitivă şi fascinantă, dar, în acelaşi timp, autodistructivă"
Continuarea, aici
"Victoria este desigur importantă, dar cred că aceasta nu e satisfacţia supremă. Cred că cel mai important e chiar faptul de a alerga, de a merge înainte. Maratoanele reprezintă o modalitate de a acoperi distanţe lungi exclusiv prin forţe proprii. Regularitatea şi cadenţa alergării sunt fascinante, în acest caz". Heisenberg consideră că spargerea unei bănci poate fi interpretată şi ca o modalitate de a depăşi barierele impuse de societate, de a merge până la capăt, la fel ca într-o cursă de alergare. "Pe de altă parte, jefuirea unei bănci este tot o formă de a merge până la capăt, de a depăşi limitele, cele stabilite de societate în acest caz. Solitudinea spărgătorilor - care este specifică şi maratoniştilor - presupune atât eliberare, cât şi o formă de exil. În tot ce a făcut el, a dat dovadă de o linişte şi o meticulozitate specifice budiştilor. Combinaţia aceasta este pozitivă şi fascinantă, dar, în acelaşi timp, autodistructivă"
Continuarea, aici