"Victoria este desigur importantă, dar cred că aceasta nu e satisfacţia supremă. Cred că cel mai important e chiar faptul de a alerga, de a merge înainte. Maratoanele reprezintă o modalitate de a acoperi distanţe lungi exclusiv prin forţe proprii. Regularitatea şi cadenţa alergării sunt fascinante, în acest caz". Heisenberg consideră că spargerea unei bănci poate fi interpretată şi ca o modalitate de a depăşi barierele impuse de societate, de a merge până la capăt, la fel ca într-o cursă de alergare. "Pe de altă parte, jefuirea unei bănci este tot o formă de a merge până la capăt, de a depăşi limitele, cele stabilite de societate în acest caz. Solitudinea spărgătorilor - care este specifică şi maratoniştilor - presupune atât eliberare, cât şi o formă de exil. În tot ce a făcut el, a dat dovadă de o linişte şi o meticulozitate specifice budiştilor. Combinaţia aceasta este pozitivă şi fascinantă, dar, în acelaşi timp, autodistructivă"
Continuarea, aici